Povestea Ghetutei

Povestea Padurii de Lilieci si a ghetutei norocoase
S-au tatuat in culori vii acele momente care acum au devenit amintiri.. S-au tatuat in memoriile noastre, iar acum vi le impartasesc si voua in scris.
Cum se intampla de obicei, totul a pornit de la o idee: „Florin, tu stii cat de frumoasa e Padurea de Lilieci cand infloreste in mai? E prin apropierea Bucurestiului, poate ajungem si noi acolo.” „Esti sigur de asta? E la 350 km inspre Caras-Severin.” „Cam departe…” a fost raspunsul din acea zi. Insa in urmatoarea dimineata aveam asigurata o cabana pentru 2 nopti in apropierea localitatii Godeanu.
Zilele au trecut usor ,sosind momentul plecarii. Directia: Ponoarele. Opriri: evident, suficiente cat sa ne bucuram de drum. Greg Anderson spunea „Concentreaza-te pe calatorie, si nu asupra destinatiei. Bucuria nu este aflata in finalizarea unei activitati, ci in chiar implicarea in acea actiune.”. Zis si facut!

First important stop: Horezu, localitatea cunoscuta datorita ceramicii sale. 

 rsz_povestea1

Plimbadu-ne printre multitudinile de vase de lut, pictate frumos traditional, ne-am oprit privirea asupra unei ghetute, avand snurul tricolorul nostru, si de comun acord, s-a decis cumpararea acesteia. Pe loc, ne-am si gandit la ce ne va ajuta.
Parcurgeam kilometri intregi fara urme de oboseala …

A doua oprire importanta : Orasul sculptorului Constantin Brancusi ( Targu Jiu). Dupa un ospat grandios ( eram cu totii lihniti, chiar daca am mai mancat pana sa ajungem la han- off topic, cred ca am pus cu totii vreo 2 kg pe noi, dar cui ii mai pasa? ), ne-am infruptat vizual cu sculpurile marelui maestru – Coloana Infinitului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii. Am imortalizat momentele in cateva( bine, mai multe ) fotografii si am lasat orasul in urma.

rsz_povestea2 rsz_povestea3

S-a innoptat, ne-am ratacit, dar am reusit s-o scoatem la capat (evident, caci altfel nu va mai povesteam). O minunatie de cabana cu un peisaj de vis! Cred ca de aceea si somnul a fost atat de odihnitor ( nu pentru ca eram noi foarte obositi, dar aerul de munte are un efect linistitor).

rsz_1povestea4

S-a innoptat, ne-am ratacit, dar am reusit s-o scoatem la capat (evident, caci altfel nu va mai povesteam). O minunatie de cabana cu un peisaj de vis! Cred ca de aceea si somnul a fost atat de odihnitor ( nu pentru ca eram noi foarte obositi, dar aerul de munte are un efect linistitor).

Dupa micul dejun, ne-am indreptat spre Padurea de Lilieci, situata la vreo 30 km de locul unde eram cazati. Sincer as vrea sa va spun ca era ca intr-un basm, o explozie de culori si parfum de liliac, dar realitatea noastra era alta. Din imaginea pe care ne-am creat-o inainte de a ajunge acolo, nu a ramas nimic, pentru ca totul e schimbat. Doar cateva tufe inflorite ratacite la intrarea in rezervatie. Dar.. chiar daca nu am avut lilieci, am avut pajisti de-un verde crud,sanatos, cer senin, triluri de pasari si flori, multe multe flori – albe , gingase si delicate; lila- indraznete si parfumate, albastre , galbene si papadii!
Astfel ne-am incarcat cu toata energia locului si ne-am inmagazinat toate acele imagini frumoase.

rsz_povestea5 rsz_1povestea6

Seara, ne-am delectat cu o ciorba facuta la ceaun, doar am avut bucatari priceputi, nu alta! S-a stat la povesti, pentru ca apoi somnul sa ne rapeasca pe toti.
A urmat o dimineata ploioasa, o dimineata in care a luat nastere ghetuta norocoasa prin truda noastra ( salvati de picaturile reci datorita unei umbrele, am pus cu totii pamant in vasul de lut)

rsz_povestea7

si prin maiestria gazdei nostre, care s-a oferit sa ne planteze un trifoi, si nu orice fel de trifoi, ci acel trifoi norocos cu patru foi( denumirea stiintifica fiind Oxalis Deppei).

rsz_povestea8 Se spune ca aduce noroc celui care o creste 😉 Acum ghetuta sta linistita la intrarea cabinetului Artistic Dent si va intampina cu drag. La fel va intampinam si noi si asteptam sa ne treceti pragul, indiferent ca aveti o problema sau doriti sa stati la o ceasca de vorba.
Pe drumul de intoarcere ne-am abatut pe la Pestera Muierii, pe care insa am prins-o inchisa ( clar nu era momentul potrivit s-o vizitam pe asa o vreme ploioasa) si pe la Manastirea Tismana, cufundata in linistea muntilor Starmina. In acele cateva minute cat am poposit in acel loc sfant, ne-am linistit mintea si ne-am imbalsamat sufletele cu evlavie. Sa spunem ca ne-am apropiat de Divinitate, vorbind nestingheriti cu Ea.
Am avut parte de momente de neuitat alaturi de familia Artistic Dent!
Stim ca cele mai frumoase povesti sunt cele din care faci si tu parte.
Pe a nostra o cunosti. Care e povestea ta?

Dr. Sorina Plitea

Inline
ArtisticDent
Inline
ArtisticDent